Dermatita atopică

Dermatita atopică este cea mai comună dermatită cronică a copilului. Are determinism genetic şi grupează manifestările cutanate care survin la persoanele predispuse să dezvolte şi alte afecţiuni atopice (rinită alergică, astm bronşic, urticarie, febra fanului).

Etiopatogenia este complexă şi insuficient descrisă, remarcându-se participarea factorului imunologic, a predispoziţiei genetice şi a factorilor de mediu.

• factorul imunologic: modificarea patogenetică esenţială pare să fie o activare intensă a limfocitelor Th2, cu sinteza crescută de IL 4; în acest fel se stimulează producţia de IgE concomitent cu reducerea activităţii limfocitelor T supresoare şi a celuleor "natural killer";
• factorul gentic: este incriminată o afectare poligenică; 2/3 dintre pacienţi au o rudă de gradul I cu dermatită atopică, astm bronşic sau rinită alergică;

- factorii de mediu sunt reprezentaţi de: alergeni şi iritanţi de contact, microorganisme (S. aureus, virusuri, levuri), pneumalergeni (acarieni şi polen îndeosebi), trofalergenele (pseudoatopie), medicamente.

Forme clinice

Dermatita atopică infantilă

Debutează după vârsta de 2 luni, la nivelul feței. Erupţia se localizează la nivelul obrajilor, cruţând zona centrofacială. Constă în papule eritematoase, excoriaţii, vezicule dispuse pe un fond eritematos şi exudat seros, însoţite de prurit intens şi tulburări ale somnului. Leziunile acute sunt slab delimitate, zemuinde, apoi crustoase, adesea piodermizate. Xeroza poate lipsi la copiii sub 1 an, dar apoi este constantă. În formele minore leziunile sunt puţin inflamatorii şi palpabile sub formă de rugozităţi ale convexităţilor.

Dermatita atopică juvenilă

Este de obicei o dermatită subacuta care interesează regiunile de flexie (plica cotului, fosa poplitee). Se caracterizează prin placarde cu tendinţa la lichenificare, pruriginoase, insoțide de excoriaţii şi suprainfecţii. Se pot observa şi semne minore precum pigmentarea infraorbitară sau a pliurilor subpalpebrale. Xeroza cutanată este constantă, necesitând aplicaţii de emoliente pe perioada iernii.

Dermatită atopică a adultului

Este asemănătoare formei juvenile, dar se poate prezenta sub oricare dintre formele morfologice ale eczemei endogene.

Diagnosticul dermatitei atopice este uşor în dermatita atopică tipică, cu debut în copilărie. Pentru diagnostic au fost stabilite diverse criterii, dintre care amintim criteriile United Kingdom Working Party: Criteriu obligatoriu: dermatoză pruriginoasă asociată cu cel puţin 3 dintre criteriile următoare:

• antecedente personale de eczemă a pliurilor de flexiune (pliurile antebraţelor şi poplitee, faţa anterioară a gleznei, gât) şi/sau obraji la copilul sub 10 ani;
• antecedente personale de astm sau febra fânului sau antecedente de astm, dermatită atopică sau rinită alergică la o rudă de gradul I a unui copil sub 4 ani;
• antecedente de piele uscată generalizată (xeroză) în cursul ultimului an;
• eczema marilor pliuri vizibilă sau eczema obrajilor, a frunţii şi convexitatea membrelor la copilul de mai puţin de 4 ani;
• debutul semnelor cutanate înaintea vârstei de 2 ani (criterii utilizate numai la cei de peste 4 ani).

Tratament

Măsuri nespecifice

Se recomandă evitarea textilelor iritante (lână, sintetice) preferându-se bumbacul şi inul, evitarea expunerii la tutun, menţinerea unei temperaturi optime în camera de dormit, efectuarea de exerciţii fizice şi sportive, duşuri şi emoliente în particular după înot (iritarea provocată de dezinfectantele clorurate), creşterea aplicării emolientelor pe timp rece şi uscat, evitarea contagiunii herpetice, vaccinarea normală. Se impune şi luarea unor măsuri specifice la sugari: alăptarea prelungită la sân, evitarea diversificării precoce a alimentaţiei, evitarea contactului cu animalele domestice (pisici, câini, cobai), atenţie la acarienii domestici, mucegaiuri, îndepărtarea prafului (aspirare, burete umed), umiditate controlată printr-un ventilator.

Tratamentul în cursul puseului

Local se utilizează dermocorticoizi cu acţiune antiinflamatorie puternică sau moderată într-o singură aplicaţie pe zi, timp de 4-8 zile, până la o ameliorare evidentă. Antihistaminicele singure sunt insuficiente în tratamentul dermatitei atopice. Ele pot fi indicate timp de câteva zile pentru ameliorarea pruritului.

Tratament de întreţinere

Se folosesc emoliente zilnic (pentru a combate uscăciunea pielii), fiind evitate în timpul puseelor. În privinţa dermocorticoizilor, dacă este necesar, pot fi aplicaţi intermitent pe zonele inflamatorii de 3 ori pe săptămână, putând fi utilizate pana la 15-30g/lună fără apariţia efectelor adverse sistemice sau cutanate.

Tratamentul dermatitei atopice a suferit importante modificări în ultimul timp, prin apariţia unei noi clase de preparate topice non- steroidiene: pimecrolimus şi tacrolimus; acestea sunt imunomodulatoare externe care acționează ca inhibitori ai calcineurinei, limitând activitatea limfocitelor T.